Bună dimineața iubirea mea! 
Off... Nu știu cum să încep, având în vedere că e 2:35 noaptea și nu-mi pot lua gândul de la tine...  Știi, am terminat să vorbim la telefon la 1:19 și câteva secunde...  De atunci stau și mă gândesc ce să-ți scriu... Ei bine a trecut mai mult de o oră și ceva și eu tot nu știu ce să scriu, în capul meu e doar Ana, Ana, Ana, Ana, Ana, Ana, Ana, Ana, nu știu ce mi-ai făcut... Nu suport să stau fără să știu ce faci...  Spuneai că tu nu ai obsedati? Ei bine.. Uite că ai, sunt obsedat de tine, dependent de tine...  Depind de zâmbetul tău, depind de starea ta, depind de tot ce înseamnă persoana ta. Nu știu dacă îţi mai aduci minte ziua în care am reînceput să vorbim...  Eu da, era 7 februarie în jurul orei 20:30, mi-ai dat mesaj. Am simțit atunci ce nu am mai simțit de mult. Totul a luat-o razna în mine, nu știam cum să reacționez, ce să fac, să-ţi răspund, să nu-ţi răspund.. Mă simțeam ciudat... Știu că nu-ţi place romantismul și probabil că deja te-ai plictisit de citit (sper să nu),  însă în alt mod nu ma pot exprima mai ales ca tu ești acolo și eu aici... Urăsc fiecare clipă în care nu suntem împreună, vreau să șterg aceste clipe... Când nu sunt cu tine secundele sunt ani, minutele decenii și orele secole...  Știi, m-ai întrebat aseară de ce nu am stat cu acele fete e care ţi le-am arătat, de ce? Pentru că ele nu au ce ai tu... Nu reușesc să mă facă fericit cum o faci tu, să mă enerveze cum o faci tu... Nu știu, am ajuns să-mi placă de tine chiar și atunci când mă enervezi... CE MI-AI FĂCUT??? Nu înțeleg, nu înțeleg ce-i cu mine, nimeni și nimic nu a reușit să mă controleze cum o faci tu, nici măcar mama, știi cum să mă iei, știi cum sunt... Am ajuns să-ţi spun totul, de la ce am mâncat până la ce mesaje am primit și toate acestea lucruri. Sper să mă iubești măcar în jumătate pe cât o fac eu...  TE IUBESC! Și o fac din toată inima mea, din toată puterea mea și încerc să o fac cum pot eu mai bine. Te-ai plictisit? Cred că da, însă citește în continuare, nu te opri aici!! Abia aici începe, aici începe povestea noastră iubire... Știu, știu că nu-s primul, însă sper să fiu ultimul... Știu că nu mă iubești în acest moment... Însă voi reuși să te fac să simți asta doar pentru mine, sper asta. Nu știu dacă aceste sentimente puse într-un mesaj au coerență dar... chiar nu-mi pasă, e fix ceea ce simt în acest moment. Așa, gata cu balivernele, era vorba despre noi... noi, ce frumos sună, ce greu e să scriu despre noi, despre iubirea noastră... E cea mai ciudată, a început în cel mai atipic mod, nu aș fi vrut să înceapă așa... dar poate că așa ne-a fost scris, poate că un alt fel de început nu ar fi dus aici, poate că am fi încheiat totul după acea întâlnire, m-ai fi uitat, probabil și eu... Ei bine... după asta au urmat conversații, momente în care-mi spuneai că nu o să ne mai vedem, nu o să mai vorbim, nu o să mă mai cunoști, am contiunuat, s-au întâmplat lucruri care nu trebuiau să se întâmple (știi la ce mă refer) am trecut peste și uite că tot împreună am ajuns. Te iubesc! Și-o fac așa cum nu o face nimeni... Doamne ce nașpa e să scrii ceea ce simți, ai sute de gânduri, de idei pe care nu știi cum să le pui pe foaie. Ești tot ce am mai scump și mai de preț, ești dragostea mea, ești iubirea mea, ești fericirea mea, ești drumul meu, mă rătăcesc fără tine, ajută-mă să nu o fac... Tu mi-ai arătat cum e bine și cum nu e bine... și am realizat că fără tine nu e bine, mi-ai arătat că iubirea e mai complicată decât credeam. Atât pentru astăzi. Te iubesc prințesa mea!!!💓💘👑👑

Din perspectiva lui JB...

     Am cunoscut o iubire a doi copii și suferința acelei fete care a disperat de plâns la plecarea lui. În ochii ei se vedea iubire, suferință și depresie. Tristețea își punea amprenta pe sufletul ei și era din ce în ce mai rece, dar mereu când trecea pe lângă el inima începea să îi bata din ce în ce mai tare iar ochii îi sclipeau. Încă îl mai iubește micuţa, dar el nu vede asta și ea suferă din ce în ce mai mult. Mereu când îi auzea numele un zâmbet larg îi apărea pe faţă. Avea și ea pe cineva pe care se putea baza, însă el a ales să plece din viața ei. EL a considerat că e mai bine pentru EA. A rămas neputincioasă, iar fiecare problemă i se ivea în cale. A avut o săptămână de coșmar și doar cei mai buni prieteni îi erau aproape. Însă nici acei prieteni nu prea o înţelegeau, nu înţelegeau de ce suferă, de ce este tristă. Nici la școală nu se putea concentra din cauza lui. Mereu când îl vedea pe holul școlii îi apărea un zâmbet de copil iar chipul devenea din ce în ce mai senin. Încă tânjește după iubirea lui și l-ar primi oricând cu brațele deschise, dar păcat că acesta nu o să mai vină și ea, săraca, încă sper. Speră că într-o zi el se va întoarce  și îi va jura iubire. A făcut-o să sufere prea mult, iar ea, ca prostuţa încă îl iubește. A suferi prea mult până să apară el, iar atunci când a găsit fericirea s-a lăsat goală în faţa lui, iar el era ca restul, A RĂNIT-O!!! O doare și suferă și îl așteaptă și vrea să-l ţin în brațe, să îi mai simtă o singură dată inima bătând, să îl mai sărute măcar o dată, să simtă că încă mai este al ei măcar pentru o zi. O doare tare absența lui și atunci când se simte singură pune mâna pe telefon și sună crezând că aceasta încă îi mai este alături și îi va răspunde. Rămâne mereu dezamăgită când vede că acesta nici măcar nu se obosește să-i răspundă. Și iar suferă și iar plânge și plânge cu lacrimi amare. Luptă degeaba și ea încă nu își dă seama, crede că totul o să fie bine cândva. Speră că el încă o mai iubește și îl vrea înapoi. Acum,  ca a plecat, a rămas fără nimic, se simte un nimic. S-a apucat de fumat, crede că fumul e singura ei salvare. Micuţa aceea cu ochii cristalini, numai la el se găsește. Acești copii s-au iubit cândva, poate că și acum încă o mai fac, dar sunt reci unul faţă de celălalt. Ea suferă mult și plânge mereu după el.... dar....  El nu vede. Nu-și dă seama că ea are cea mai mare nevoie de el, nu-și dă seama că îl iubește foarte mult cu toate că rănit-o. Ar încerca să-l uite ,dar nu poate, nu poate uita acel început atât de drăguț. Acea iubire pe care și-o purtau, nu poate uita toate clipele frumoase petrecute cu el. Acest băiat încă crede că așa e mai bine pentru ea și asta defapt o rănește. Nu mai doarme noaptea și se gândește la el, la cum ar fi fost dacă încă mai erau împreună. E micuță încă visează. 
     Hei, tu, prostuţule... Da, tu... Stai bine și gândește-te la ce ai de gând să faci, o rănești în felul ăsta. Nu încerca să-i fi prieten, deoarece ea încă mai simte ceva și asta o va răni mult mai tare. Dacă crezi că între voi nu poate fi nimic mai mult decât prietenie, mai bine pleacă. Ea nu te vrea doar prieten, ea te vrea doar pentru ea, la fel ca la început, când ea își punea amprenta pe buza ta, iar tu, ca de obicei, pe gatul ei. Nu încerca, nu încerca să o ajuți decât atunci când vrei să te împaci cu ea. Dacă nu ai de gând să faci asta, PLEACĂ!!! Nu te mai uita în urmă, uit-o așa îi va fi mult mai bine. Așa, ea, va putea uita de tine cu toate că câteva zile o să dispere, asta sigur o va ajuta. Înainte de a lua o decizie gândește-te la binele tău dar și la al ei. 
     Ea ar face orice pentru el și el nici măcar nu se obosește ca din când în când să o sune sau măcar să-i răspundă la telefon, care sună neîncetat. A uitat când o alinta, a uitat de micuţa lui, a uitat cât de mult ea îl iubește, a uitat... Și acum nu știu ce as putea spune despre el, dacă suferă sau nu. Poate că suferă și el, dar își pune orgoliul pe primul loc. De ce oare îi e frică să iubească, ea chiar e devotată să iubească, e în stare să facă orice pentru iubirea și fericirea ei și a lui. Chiar se potrivesc, dar ei nu văd asta. Se văd pe holul școlii și își fac ochii dulci. Se vede că se iubesc, dar sunt doi proști, unul mai încăpăţânat ca celălalt. Atât pentru  astăzi. Vă aștept cu ideile voastre în comentarii!! :*

Mereu e așa...

Am ajuns să ţin atât de mult la o persoană pe care nu am văzut-o de prea multe ori. Mi-a fost de ajuns o singură conversație pentru a-mi da seama că persoana respectivă mă completa. Fapt ce m-a făcut să accept să fiu cu acea persoană. Nu știu dacă am luat decizia corectă, sper doar să fiu fericit. În prima săptămână a decurs totul perfect dar, după,  toate visele mele s-au spulberat :((. Sunt un prost și am făcut o greșeală foarte mare să accept sa fiu cu EA. E greu să iubești, este foarte greu iar mie nu îmi place să lupt pentru ceva ce nu merge. E greu să știi că tu ești singurul care încearcă să facă totul bine și să depășească orice greșeală făcută de partener. Am oferit prea multă iubire și afecțiune atunci când trebuia să fi oferit indiferenţă deplină. Nu cred că există iubire adevărată,  dar știu sigur că dacă există eu sigur nu am întâlnit-o până acum,  sau poate nu am eu norocul de a o găsi. De ce e indiferentă cu mine? Chiar merit asta? Poate că da și poate asta o să-mi fie învăţătură de minte să nu mai accept sa fiu cu o fată pe care nici măcar nu o cunosc. M-am gândit că ar fi bine să nu mă mai îndrăgostesc de nimeni NICIODATĂ, să nu mai iubesc pe NIMENI, să nu-mi mai arăt sentimentele NICIODATĂ, deoarece mereu se găsește câte cineva care să își bată joc de mine.  Atât pentru astăzi. Vă aștept cu ideile voastre în comentarii. :*

De ce ea?

      Bună am revenit!! Ce faceți? Eu ma plictisesc de mor la ora de franceză iar profa mă plictisește cu noile ei concursuri și tot felul de lucruri de genul. Noroc de prietena mea care mă face să zâmbesc mereu trimțându-mi mesaje. Uneori cred că fata aceasta ar trebui să se apuce de scris o carte( sau mai multe) :))))). Vreți să vă arăt ce mesaj mi-a trimis acum 5-6 minute? De fapt de ce vă mai intreb?? Stați să  îl găsesc... ,,,,,,,, <3 te iubesc <3 te iubesc <3 te iubesc <3 te iubesc <3 te iubesc <3 te iubesc <3 te iubesc <3 te iubesc <3 te iubesc <3 te iubesc <3 te iubesc <3 te iubesc <3 te iubesc <3 te iubesc <3 te iubesc <3 te iubesc <3 te iubesc <3 te iubesc <3 te iubesc <3 te iubesc <3 te iubesc <3 te iubesc <3 te iubesc <3 te iubesc <3 te iubesc <3 te iubesc <3 te iubesc <3 te iubesc <3 te iubesc <3 te iubesc <3 te iubesc <3 te iubesc <3 te iubesc <3 te iubesc <3 te iubesc <3 te iubesc <3 te iubesc <3 te iubesc <3 te iubesc <3 te iubesc <3 te iubesc <3 te iubesc <3 te iubesc <3 te iubesc <3 te iubesc <3 te iubesc <3 te iubesc <3 te iubesc <3 te iubesc <3 te iubesc <3 te iubesc <3 te iubesc <3 te iubesc <3 te iubesc <3 te iubesc <3 te iubesc <3 te iubesc <3 te iubesc <3 te iubesc <3 te iubesc <3 te iubesc <3 te iubesc <3 te iubesc <3 te ador scumpiliciul meu:-* :-* :-* :-* :-* :-* :-* :-* TE IUBESC MULT ȘI EȘTI TOT CE ÎMI DORESC"""" Iar eu ca de obicei am răspuns sec ,,De ce?" iar ea din nou ma uimește ,,,,,,,, Deci,  hai să o luăm cu începutul :)) , dacă o fi un început :-D . Esti puiul meu mare si te ador :-* :-* :-* Tu îmi dai acei fiori,  acele senzaţii,  mă faci să nu fiu eu . Am devenit dependentă de tine si de iubirea ta. Când nu ești lângă mine simt lispa iubirii tale,  mă simt goală și fără apărare . Acum că sunt la ora de Pedagogie,  nu înteleg absolut nimic,  mă uit ca proasta la domn' profesor si nu mă gândesc decât la tine,  la NOI. Numai la tine îmi stă gândul la tine și am ajuns să ţin prea mult la tine ... Și mai sunt multe de spus . Ai ceva special,  m-ai vrăjit din prima zi :)))) :-* :-* :-* Te iubesc te iubesc te iubesc te iubesc te iubesc te iubesc te iubesc . MULT JUR!!!  :-* :-*... Și te ador... Și mi-e dor de tine... Vreau să te văd... Să te simt... Să te ating... Ești al meu :-* :-* :-* """ Doamne mă uimește fata asta mereu are un răspuns la tot. Nu înțeleg cum reușește să facă asta. Poate că în sfârșit am găsit persoana potrivită pentru mine... Sper să fie așa m-am săturat de relații trecătoare, vreau o relație stabilă. Poate că in această ar trebui să pun suflet dar îmi este frică dacă o să sufăr iar, dacă iar mă înșel cum fac tot timpul, poate că e bine să mai astept, poate că e la fel de trecător ca şi restul relațiilor pe care le-am avut până acum...  Încet,  încet încep să pun suflet şi nu e bine poate că ar fi cazul să termin totul aici pentru a nu o face pe EA să sufere mai târziu. O să sufere și acum știu asta dar e mai bine acum decât mai târziu. Îmi este ciudă că i-am dat atâtea motive să  mă iubească, îmi e ciudă că am lăsat-o să mă iubească, îmi e ciudă că i-am  dat atâtea speranțe. Îmi pare extrem de rău pentru ea dar îmi este frică, îmi este frică să  mă îndrăgostesc din nou. Ea și-a călcat promisiunile în picoare pentru mine iar eu ce fac??! Sunt un prost!!!  De ce??  De ce o fac să  sufere??  De ce tocmai pe ea??  Poate că nu merita... dar nu, mai bine acum decât mai târziu, o să sufere mai puţin acum decât atunci când va pune mai mult suflet. Îmi pare extrem de rău că trebuie să  fac asta dar... asta e... așa e mai bine pentru ea poate și pentru mine. O să încerc să o fac să înțeleagă cu toate că știu că acest lucru este foarte greu. Doamne deja o cunosc ea m-a făcut să spun, fac, visez la anumite chestii la care niciodată nu m-am gândit că o să se întâmple. Niciodată vreo fată nu a reușit să facă asta. De ce tocmai ea?  Nu înțeleg!!!!!  Oare ea e??!  Oare ea e cea potrivită pentru mine?? În mintea mea e un haos total,  cum nu a mai fost niciodată...  ce sa fac???  Cum să fac???  Și iar era să rămân fără telefon :)))))) M-a prins profa... şi    iar e vina ei ea mă face să nu mai fiu atent la nimic. Pot spune ca ea este cea pe care mi-o doresc în acest moment chiar dacă nu este fata visurilor mele,  însă ea îmi apare in fiecare vis,  ea mă face să  zâmbesc atunci când nimeni nu o face, ea îmi face inima să sară inima din piept când o vad... dar nu știu  nu e bine,  chiar nu e bine... GATA,  STOP,  FINIS, THE END,  mâine o să îi spun să nu își mai facă speranțe si să termine cu tot... sper să înțeleagă... Aștept părerea voastră în comentarii. Help ME please :( Şi cam gata şi ora de franceză :)) Vă las până data viitoare aveți grijă de voi :*

Tristețe...

          Heii!! Salut! Eu sunt adminul acestui blog și m-am hotărât să scriu în dorința de a mă exprima. La fel ca toți adolescenţii caut o metodă de a mă exprima și de a îmi consuma o parte din timpul liber. Nu sunt un împătimit al navigatului pe internet cu toate că am avut o perioadă în care nu lăsăm telefonul din mână însă pentru a nu îmi pierde prietenii am hotărât să îl mai las ( eram dependent, nu trecea un minut fără să îmi verific contul de Facebook, Ask.Fm și restul site-urilor care sunt la " modă " în ziua de astăzi). Am ajuns să nu mai iau în seamă  sfaturile celor mai buni prieteni, care încet, încet au hotărât să plece din viața mea. Am ajuns să rămân fără nimeni căruia să îi pot spune un secret, un vis, o întâmplare, am rămas fără cele mai importante persoane din viața mea. Acum nimeni nu mă bătea la cap să las telefonul, până la urmă asta îmi doream, însă mi-am dat seama ca fără prieteni nu poți trăi, nu te poți distra, nu mai ai pic de ajutor, nu ai cui să îi ceri un sfat, nu ai cu cine să te cerți, nu ai nimic. Eu am observat asta prea târziu, când cea mai bună prietenă a mea căruia îi spuneam soră a plecat și ea și din păcate acum,  că mi-am dat seama și mi-am cerut iertare mi-a spus ca nimic nu mai poate fi la fel ca la început, am dezamăgit-o și pe ea, am dezamăgit pe toți cei care au ţinut la mine ( încă sper să o mai facă cu toate că știu că e greu pentru ei) :((. Acum mi-aș dori să pot da timpul înapoi să pot repara, dar din păcate acest lucru nu este posibil :((. Cele mai importante  persoane, care nu erau multe pentru ca amici pot fi mulți dar prieteni adevărați foarte puțini, au plecat și ele. Acum încerc să-mi repar greșeala și lupt pentru asta. Gândul că într-o zi îmi voi recăpăta prietenii mă ambiţionează și mă face să merg mai departe. Vă dau un sfat când cel mai bun prieten vă spune că stai prea mult cu telefonul în mână atunci așa este și ar fi bine să îl lăsați pentru un timp. Nu neglija lumea reală pentru lumea virtuală, cea din urmă nu te ajută mai la nimic poate doar pentru a-ţi ocupa timpul liber dar nimic mai mult. Încercaţi să aveți cât mai mult contact cu lumea reală, comunicare e cea mai bună metodă de a te exprima este adevărat dar încercaţi să comunicaţi cat mai mult face2face, nu o faceţi pe reţelele de socializare, e adevărat pentru asta sunt făcute dar încercaţi ca raportul dintre comunicare în lumea reală și cea virtuală sa fie într-o proporție mai mare pentru cea reală. Vă las nu prea mai pot scrie sunt în autobuz și știţi că dimineața e foarte aglomerat. Cred că ar trebui să învățăm să facem contorsionism :))))). Aveţi grijă de voi până data viitoare :*. Vă aștept cu ideile voastre în comentarii.