Mereu e așa...

Am ajuns să ţin atât de mult la o persoană pe care nu am văzut-o de prea multe ori. Mi-a fost de ajuns o singură conversație pentru a-mi da seama că persoana respectivă mă completa. Fapt ce m-a făcut să accept să fiu cu acea persoană. Nu știu dacă am luat decizia corectă, sper doar să fiu fericit. În prima săptămână a decurs totul perfect dar, după,  toate visele mele s-au spulberat :((. Sunt un prost și am făcut o greșeală foarte mare să accept sa fiu cu EA. E greu să iubești, este foarte greu iar mie nu îmi place să lupt pentru ceva ce nu merge. E greu să știi că tu ești singurul care încearcă să facă totul bine și să depășească orice greșeală făcută de partener. Am oferit prea multă iubire și afecțiune atunci când trebuia să fi oferit indiferenţă deplină. Nu cred că există iubire adevărată,  dar știu sigur că dacă există eu sigur nu am întâlnit-o până acum,  sau poate nu am eu norocul de a o găsi. De ce e indiferentă cu mine? Chiar merit asta? Poate că da și poate asta o să-mi fie învăţătură de minte să nu mai accept sa fiu cu o fată pe care nici măcar nu o cunosc. M-am gândit că ar fi bine să nu mă mai îndrăgostesc de nimeni NICIODATĂ, să nu mai iubesc pe NIMENI, să nu-mi mai arăt sentimentele NICIODATĂ, deoarece mereu se găsește câte cineva care să își bată joc de mine.  Atât pentru astăzi. Vă aștept cu ideile voastre în comentarii. :*